Primele zile de grădiniţă, un mare hop pentru mulţi părinţi, dar mai ales pentru copii

http://observator.ro/stiri-social-primele-zile-de-gradinita-un-mare-hop-pentru-multi-parinti-dar-mai-ales-pentru-copii-395947.html

Primele zile de grădiniţă, un mare hop pentru mulţi părinţi, dar mai ales pentru copii

Peste mai puţin de două săptămâni începe noul an şcolar, pe 12 septembrie, iar părinţii fac deja pregătirile necesare. Atât pentru cei care păşesc pentru prima dată pragul grădiniţei, dar şi cei care deja au experienţă, încep şi emoţiile şi asta pentru că unii micuţi acceptă cu greu desprinderea de familie. 

Scenele din primele dimineţi sunt de-a dreptul copleşitoare cu pici care plâng în hohote, alţii se tăvălesc sau dau impresia că vomită, iar alţii se ascund pe sub mese cu rugăminţi fierbinţi către mamele înduioşate să fie luaţi înapoi acasă.

Specialiştii spun că trebuie de pe acum să pregătim copiii pentru grădiniţă pentru a nu trece greu peste această etapă. „Orice nou început este o provocare pentru orice copil. Unii copii reacţionează bine când sunt lăsaţi la grădiniţă, alţii nu. Această despărţire temporară de părinţi poate fi percepută de unii copii ca un lucru normal, un timp în care ei se pot juca şi cu alţi copii. Alţii, în schimb, o percep ca pe abandon şi devin agresivi“, spune psihologul constănţean Iuliana Fulaş.

Prima zi de grădiniţă şi teama copiilor

Aşa că specialistul sfătuieşte ca pregătirea copiilor pentru prima zi de grădiniţă să înceapă cu câteva săptămâni înainte. Părinţii trebuie să le vorbească copiilor despre grădiniţă, despre timpul pe care îl vor petrece în noul colectiv, despre noii colegi, despre noile jucării etc. „Este bine ca părinţii să meargă cu copilul să-i arate grădiniţa, să-i spună că acolo este locul unde se va distra. Explicându-i copilului cât mai multe lucruri despre grădiniţă, reducem semnificativ anxietatea. Mulţi dintre copii simt teama (teama de nou şi teama de a rămâne singuri) în prima zi de grădiniţă. Atunci când părinţii îi lasă la grădiniţă, plâng, ţipă sau au tendinţa de a se agăţa de părinte. Aşadar este o etapă normală, care poate fi depăşită cu bine“, a explicat psihologul Iuliana Fulaş.

Aceasta vine cu câteva recomandări utile pentru părinţii care trebuie să îşi sprijine copilul ca să depăşească aceste momente.

„Ce trebuie să facă părinţii atunci când pleacă? În primul rând trebuie să-şi anunţe copilul că trebuie să plece şi să-i spună că după o perioadă de timp se va întoarce. Înainte de plecare părintele trebuie să-şi ia la revedere de la copil şi să-l asigure că se va întoarce la timp. Este bine să i se ofere copilului un obiect de-al părintelui (un carneţel, un breloc etc.), în acest fel el va avea « o părticică din părinte » până vine, iar despărţirea va fi mai uşoară“, este recomandarea specialistului.

Părinţii trebuie să se ţină tari pe poziţie

Nu va fi uşor aşa că părinţii trebuie să fie cei tari. „Chiar dacă copilul plânge, chiar dacă ţipă şi oricât de greu îi este părintelui, el nu trebuie să cedeze amânând plecarea. Părintele nu trebuie să se întoarcă din drum dacă copilul plânge şi mai tare, pentru că, dacă copilul observă că plânsul lui îl întoarce pe părinte, atunci îl va folosi mereu şi mereu de câte ori părintele pleacă de lângă el. Părintele nu trebuie să-i spună copilului că nu trebuie să plângă“, mai spune Iuliana Fulaş.

O discuţie cât mai traşantă, fără ezitări este importantă chiar dacă tendinţa este să te laşi înduplecat de lacrimile de crocodil.

„Copilul plânge pentru că îi este frică, pentru că se gândeşte că îşi pierde părintele, pentru că se simte nesigur. Spunându-i că nu are de ce să plângă îi negăm sentimentele, îi transmitem să nu aibă încredere în trăirile lui şi el devine şi mai agitat pentru că nu ştie ce să facă cu acele trăiri. Copilul devine confuz când mama, persoana în care are cea mai mare încredere, îi spune să nu simtă ceea ce simte. Trăirile nu trebuie inhibate“, mai spune psihologul.

Aşa că fiecare vorbă a părintelui şi orice gest contează mult în faţa fiecărui copil.

„Încrederea în sine a copilului se construieşte în fiecare zi şi este importantă pentru întreaga lui viaţă. Copilul trebuie lăudat, încurajat, iubit necondiţionat şi, în timp el va deveni din ce în ce mai bun. Modul în care părintele îi vorbeşte şi se comportă cu copilul îşi pune amprenta pe întreaga viaţă. Interacţionând cu ceilalţi copii, el învaţă să respecte regulile, să facă faţă solicitărilor celorlalţi şi să gestioneze situaţiile conflictuale“, mai este recomndarea Iulianei Fulaş.

Emilia SAVA

Foto: copilul.ro

Iuliana FŰLAS

IULIANA FŰLAS, Psiholog, Pictor, Terapeut Theta Healing, Psiholog Clinician, Psihoterapeut Integrativ cu drept de libera practica, inscris in Registrul Unic al Psihologilor din Romania. Membru al Colegiului Psihologilor din Romania.

You may also like...

Privacy Policy Settings

%d blogeri au apreciat: