Tipar comportamental tipic personalitatii DEPENDENTE

Mă sacrific pentru TINE! (personalitatea dependentă). De fapt, mă sacrific pentru că acesta e TIPARUL meu de comportament, şi te-am găsit pe TINE pe post de subiect.

Indiferent dacă îmi eşti copil, părinte, partener de viaţă, coleg de muncă sau amic. Devii treptat o  victimă pentru care îmi impun să mă sacrific, deşi nimeni nu mi-o cere. Doresc să îţi arăt cât de mult ţin la tine, şi cât de important eşti TU pentru mine. Atât de important, încât îmi refuz toate plăcerile vieţii, renunţ la MINE, şi fac totul în aşa fel încât să-ţi fie ŢIE bine.

De fapt, mi-e frică. Mă tem de viaţă, de mine însumi şi de singurătate. Şi atunci te aleg pe tine, şi joc, pentru tine, rolul de salvator. De binefăcător. Îmi voi sacrifica timpul, energia şi viaţa pentru a putea să-ţi fiu ŢIE de folos. Te voi servi, te voi ajuta, voi fi alături de tine, şi te voi suna din oră în oră ca să fiu sigur că eşti bine, că totul e în regulă, că toate merg perfect. Iar dacă îţi lipseşte ceva, voi fi prezent imediat, şi mă voi da peste cap, sacrificându-mă pentru bunăstarea şi fericirea TA.

Constat, cu timpul, că TU nu îmi returnezi serviciile. Eu m-am sacrificat mereu pentru tine! (Deşi tu nu ai cerut-o!). Am renunţat la mine, pentru a-ţi fi ţie de folos… şi acum tu mă ignori, te comporţi necorespunzător, şi refuzi să faci lucrurile aşa cum TREBUIE FĂCUTE! Ştii, la câte am făcut pentru tine, acum am şi eu nişte aşteptări! (Şi nu puţine!). Atâta îţi trebuie, să nu te conformezi, că îţi arăt eu ţie! ÎMI EŞTI DATOR ACUM! Mă voi agăţa de tine, voi trage cu dinţii, şi mă voi lupta cu tine, până când tu vei ajunge la concluzia că TREBUIE să te comporţi corespunzător, aşa cum MĂ AŞTEPT EU.

Altfel, voi suferi, voi fi profund nefericit, şi mă voi plânge tuturor că după atâtea sacrificii făcute pentru tine, tu nu ai de gând nici măcar să ţii cont de „opiniile” MELE cu privire la profesia TA, studiile TALE sau partenerul de viaţă ales DE TINE care MIE nu îmi convin deloc! Iar prin simplul fapt că TU NU MĂ ASCULŢI, îmi dovedeşti că mă abandonezi, că nu ţii la mine, şi că nu ţii cont de câte am făcut pentru tine până acum!

De fapt, mă faci să mă simt mizerabil! Ştii că nu mă pot descurca fără tine, că mă simt pierdut, şi că doar agăţându-mă obsesiv de tine mă simt validat… Şi atunci am ales să te servesc, să îţi satisfac toate mofturile, să mă umilesc pentru a te ajuta mereu, indiferent de ceea ce îmi doresc eu. Ştiind că va veni şi momentul în care tu vei fi nevoit să mă ajuţi la rândul tău, în contrapartidă la ajutorul (nesolicitat) pe care eu ţi l-am dat. Acum, îmi eşti dator, şi mă voi agăţa de tine pentru ca astfel să fiu sigur că vei face tot ce TREBUIE făcut! (Adică ce vreau EU!). La „altruismul” meu, tu nu mai poţi răspunde nici cu indiferenţă, nici cu egoism! Acum eşti al MEU, îmi eşti dator, şi vei face ceea ce spun EU! Iar dacă refuzi, mă vei răni profund, mă voi simţi abandonat, şi ţi-o voi plăti! Tu nu mai poţi răspunde cu egoism la „altruismul” meu! – Daniel Mois.

IULIANA FŰLAS, Psiholog Clinician, Psihoterapeut Integrativ, Psihopedagog
Tel: 0723.08.10.70